De multe ori am scris cuvinte pentru folosul meu sufletesc si am crezut ca aceste cuvinte pot folosi si la alte persoane care nu prea au vreme sa deschida cartile si poate nici nu au la indemana cartile potrivite. Stiu ca in ziua de azi toata lumea este grabita si cartile cele groase ale Sfinilor Parinti stau uitate si rar cine le mai citeste. Asa este duhul veacului, asa sunt ocupatiile oamenilor; asa este razboiul cel nevazut, incat lucrul cel duhovnicesc, si mai ales citirea cartilor sfinte nu prea au loc in viata crestinilor de azi. Si asta nu se intampla numai in lumea mirenilor, ci insisi Monahii au inceput sa ajusteze viata dupa moda noua. Grija celor pamantesti ii tine incatusati si nu pot sa mai afle vreme pentru citirea si cugetarea dumnezeiestilor Scripturi.
Abia au vreme sa asculte pravila din biserica, insa si atunci mintea le este impovarata cu grija trupeasca si cu necazurile vietii. Pentru indulcirea sufletului greu se gaseste vreme in veacul nostru. Si aceasta ne pagubeste mai mult decat toate. Caci neavand ragaz a privi mai des catre cele ceresti, uitam rostul vietii, slabim duhovniceste si ajungem de multe ori la deznadajduire, cand stim ce fel de fagaduinta am facut inainte lui Dumnezeu si cand vedem ca se cheltuieste viata in chip zadarnic.
Iata cum ne sfatuieste cuviosul Nicodim Aghioritul in privinta aceasta: „Toti crestinii care stiu carte, datori sunt a citi Dumnezeiestile Scripturi, pentru ca, dupa cum zice Sfantul Ioan Gura de Aur, fara de citirea Sfintelor Scripturi nu poate cineva a se mantui.” In cuvantarea cea pentru Lazar, Sfantul Ioan Gura de Aur zice: „Ca nu este cu putinta; nu este a se mantui cineva, neindulcindu-se adeseori de citirea duhovniceasca!” Apoi Sfantul Ioan Scararul ne incredinteaza ca citirea lumineaza si aduna mintea si naravurile le pune la randuiala.
Iar Sfantul Efrem Sirul zice: „In ce chip trambita strigand in vreme de razboi, desteapta osardia vitejilor luptatori impotriva inamicului, asa si Sfintele Scripturi desteapta osardia ta spre el bun si te imbarbateaza pe tine impotriva patimilor. Pentru care, frate al meu, trezeste-te cu intemeiere si te sarguieste de-a pururi a te lipi de citirea Sfintelor Scripturi, ca sa te invete pe tine cum se cade a fugi de cursele vrajmasului si a dobandi viata vesnica. Sunt insa unii care citesc dar nu-si dau silinta ca sa inteleaga cele scrise.”
Sfantul Apostol Pavel scrie catre Ucenicul sau, Timotei: „Ia aminte la cetire”! Iar purtatorul de Dumnezeu Ignatie porunceste Diaconului Iron, scriindu-i: „Ia aminte la cetire ca nu numai tu sa cunosti legile, ci si la ceilalti sa le talcuiesti.” (in trimiterea catre Antioheni). Iar despre Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie Teologul spune istoricul Rufim ca 13 ani au sezut in pustie, cugetand Scripturile. Acum sa ne oprim putin, cei care traim in veacul acesta de pe urma si sa ne intrebam:
Daca in vremea cea veche era neaparata nevoie citirea Scripturilor – (cand erau si povatuitori destui cu viata sfanta si lumea era mai credincioasa) – dar oare astazi, cand s-au inmultit viclesugurile in lume si s-au imputinat pastorii cei buni, acum cand nu mai gasesti pilda de viata curata si nici povatuitori sufletesti, cu atat mai mult trebuie sa ne sarguim la citirea Sfintelor carti, pentru a nu gresi drumul mantuirii. Sa ne gandim fratilor ca mantuirea noastra este in mare primejdie acum cand nu mai sunt povatuitori. Deci sa fim mai cu paza de catre orice vatamare sufleteasca si mai sarguitori la citirea Sfintelor Scripturi. Caci in ele vom afla mangaiere si luminare. Daca nu mai sunt povatuitori vii sa ne ajute, sa alergam mai mult la cuvintele Scripturii pe care ni le-au lasat mostenire Sfintii Parinti.
Folosind mai des sfaturile lor si urmand pilda vietii lor, nu vom rataci drumul mantuirii (cu darul lui Dumnezeu). Eu, nevrednicul, am cautat sa mai aleg din carti cuvintele care ne folosesc mai mult in viata calugareasca si pe care nu le pot afla cu usurinta toti, mai ales cei care sunt vesnic ocupati in ascultari si in treburi.
Sf.Ioan Iacob Romanul – “Din Ierihon catre Sion. Trecerea de la pamant la cer.”
